Celebrul proverb "munca il innobileaza pe om" a devenit desuet. Se stie de cand lumea ca lenea nu a omorat pe nimeni, asa ca imediat ce se iveste un motiv de a trage mâța de coada este lumea noastra. Asa s-au nascut protestele, cel mai convenabil motiv de a ne trage pe cur!
In mare voga in zilele noastre, cunoscut drept cel mai de pret beneficiu postdecembrist, protestul a devenit un mijloc de comunicare al omului de rand si s-a dovedit de-a lungul timpului la fel de eficient precum floarea cu care nu se face primavara.
Democratia e de vina! Afurisit cadru propice al protestelor, nu s-a sinchisit sa se dovedeasca, in timp, a fi o mare iluzie a faptului ca toti oamenii sunt egali, cu drepturi, ca nimeni nu este mai presus de lege si ca putem lua atitudine atunci cand constatam ca ni se face o nedreptate. Ba chiar ne-a facut sa credem ca in noi a stat, sta si va mai sta puterea de a schimba ceva in bine, ca si cand nu am fost niciodata niste marionete. Ca si cand noi am facut revolutia, noi am facut mineriadele, noi ne-am ales guvernantii, noi am majorat salarii, etc...
Cred in schimbare, cred in solidaritate si cred intr-o societate mai buna. Cred intr-o societate care nu pune egal intre munca si protest. Cred in schimbarile care constau in puterea exemplului si care incep in fiecare dintre noi. Atunci, poate solidaritatea nu va mai putea fi inteleasa ca fiind un avatar al haosului, huliganismului si lucrului slab.
Postări
2 comentarii:
Nu sunt nici eu adepta protestelor, mai ales că adună de multe ori o masă eterogenă de oameni şi activează instincte gregare. Însă pe de altă parte, dintotdeauna iluziile au adus speranţă şi au menţinut pe linia de plutire mobilizarea resurselor indivizilor. Dacă citesc, dacă protestează în mod informat, cu ceva tot se alege societatea.
Mentalitatile se pot schimba prin multa munca si putine proteste.
Eu inca mai sper sa vad proteste impotriva protestelor.
Trimiteți un comentariu